Marius Tucă Show: Timpul și timpurile cu un actor desăvârșit/ Horațiu Mălăele: „Și până la urmă ce e viața? O boală grea cu transmisie sexuală”

„Am și nu am, iau lucrurile așa cum sunt. Nu știu, nu sunt chinuit, nu sunt foarte chinuit. Evident, timpul e o noțiune pe care puțini o cuprind, și puțini o cuprind și nici nu trebuie poate să o cuprindem. E aparținătoare a lui Dumnezeu să zic așa. Noi ne scăldăm în zona asta, și ne bălăcim sau cum spunea Nichita, ne învârtim”, spune Horațiu Mălăele, întrebat când mai are timp de timp.

Într-un interviu de excepție, Horațiu Mălăele vorbește despre marii actori ai scenei românești, despre noua generațaie și viața pe Facebook, dar și despre cum intră într-un rol și își pregătește spectacolele.

Redăm ideile principale din emisiunea Marius Tucă Show:

„Încă o dată spun. Așa cred, nu știu, nu se întâmplă decât ceea ce trebuie. Această formă de fatalitate îmi este comodă. Mai scriam undeva, după miliarde, miliarde, miliarde de miliarde de ani de inexistență, ocupi spațiul acesta mic, undeva, să te enervezi pe vecinul de bloc că nu a stins lumina pe scară e o chestiune de risipire. Deci eu cred că trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt, chiar dacă sunt rele și uneori foarte rele, totuși să găsim un prilej de bucurie că trăim pe lângă ele. (…) Și până la urmă ce e viața? O boală grea cu transmisie sexuală”.

Horațiu Mălăele este îngăduitor cu noua generație, îngăduință ce vine dintr-o raportare la propria generație. „Tu la rândul tău ai fost și eu la rândul meu pentru părinții mei am fost puțin decadenți, puțin săriți de pe fix. Așa am fost, cu părul nostru, cu flower-power (…) copiii sunt foarte informați, în relația lor cu Instagram, cu Facebook, sunt extraordinari de informați. Nu mai citesc nimic, toți butonează, (…) Ăsta-i modelul acuma”.

În acest remember al generațiilor, marii actori ocupă un loc aparte în panteonul lui Horațiu Mălăele: „George Constantin e un actor pentru generațiile care din greșeală sau cu intenție nu-l cunosc sau nu-l recunosc, a fost un actor imens. După părerea mea, el, dimpreună cu Toma Caragiu, au marcat a doua perioadă a secolului trecut, să zic așa, sau finalul secolului trecut. Ei au fost actorii măreți. E un portret pe care i l-am făcut cu sufletul pentru că l-am cunoscut foarte bine și mi-a fost prieten.(…) Și îl consider în continuare unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut pământul ăsta.(…) Pe Toma l-am cunoscut bine și am fost prieten cu el. Într-un fel îmi pare rău dar asta e istoria. E cunoscut mai mult în creațiile lui de la televiziune decât în rolurile lui mari. Ele nu au rămas dintr-o mare neglijență”.

Un loc special în viața celui care avea să fie Horațiu Mălăele îl ocupă profesorul de desen, Nicu Gherghe. „A fost zâna mea cea bună. Pentru că desenam foarte prost și am desenat în primele clase foarte prost, chiar am luat premiul II acolo unde toată clasa lua premiul I, am luat premiul II din cauza asta, pentru că desenam foarte prost și am desenat până în clasa a IV-a, și într-a V-a, a venit zâna cea bună, acest arhanghel care m-a vestit că totuși desenez genial. Eu desenam în continuare foarte prost, dar pentru că el mi-a spus că eu sunt genial, eu m-am apucat de treabă”, a mărturisit actorul.

Are Horațiu Mălăele propriul secret? Cum pregătește o piesă, un film? „Văd o lumină și încerc să mă duc spre ea. Evident, mai greșești drumul, te mai rătăcești. (…) actorul este o fire complicată, niciun actor nu seamănă cu celălalt, traseele sunt diferite și așa mai departe. Și, pe urmă, munca de convingere ține și de inteligența fiecărui actor, și de gradul lui de cultură și de informația lui, și așa mai departe. Sunt lucrurile care se complică dintr-o dată intrând în chimie regizorul cu actorul, două firi total diferite. Și amândoi vor să aducă…nu să-l aducă pe actor la personaj, ci să aducă personajele toate la un spectacol”, mărturisește Horațiu Mălăele.

Recunoaște că o cronică negativă nu este deloc mobilizatoare : „Este destul de greu, destul de stresant, de asta nu iubesc foarte mulții critici care în două cuvinte distrug un spectacol la care este enorm de multă muncă. Afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul, se muncește pe coate și cu mult sânge și uneori e distrugător. E distrugătoare o cronică, e distrugătoare de-adevăratelea. Sunt foarte mulți actori care capotează, unii eșuează în băutură, alții eșuează de tot, se retrag, din cauza unei cronici și a unui om mic care a făcut o cronică mică. Și a distrus un om. Se întâmplă cam peste tot, dar spune unul, nu-l numesc, un critic, și nu eram de acord cu el, zicea: . Pe el îl interesa numai copilul sănătos. Era o politică spartană și în gândire și în ceea ce spunea. Deci, nu prea sunt de acord”.

Horațiu Mălăele se declară un actor nu foarte docil, dar gata să asimileze lucruri neștiute: „Nu sunt foarte docil. Depinde. Depinde. Nu știu. Am lucrat cu regizori mari și i-am ascultat, am lucrat cu regizori extrem de mari de la care am învățat. Este o mare bucurie, ca la un moment dat când ai sentimentul că știi tot, să vină unul și să-ți pună un bulgăre de aur. Mi s-a întâmplat. Eram o vedetă, sau, mă rog, o pseudo vedetă, eram destul de glorificat după spectacole mari pe care le-am avut în Nottara și nu numai și dintr-o dată a apărut Vlad Mugur. Pentru mine a fost o revelație. Pentru că de la Vlad am învățat lucruri neștiute. Si a venit, nu știu, cred că a venit la timp. (…) Te reinventezi, și datoria ta ar fi ca la rându-ți să transmiți mai departe, adică să nu moară acolo.

Interviul integral în VIDEO.

Partea a doua a interviului cu Horațiu Mălăele va putea fi urmărită joi, 11 aprilie, de la ora 19.